Vanatoarea sportiva sau de agrement si luptele cu taurii sunt lucruri pe care nu le-am inteles niciodata si nici nu cred ca o sa am capacitatea de a intelege de ce au unii aceasta placere diabolica de a omora animale... Dar pentru spanioli, corrida de torros, este unul din simbolurile lor nationale. Corida se desfăşoară de obicei cu ocazia unei sărbători sau festival. Sezonul coridelor este de cele mai multe ori deschis de sărbătoarea Las Fallas, care are loc în Valencia la jumătatea lunii martie.
Participanţii la corridă sunt taurii (aşa zişii toro) şi luptătorii profesionişti - torero. Aceştia din urma, se împart în matadori, principalii actori ai coridei, picadori şi banderilleri. Întregul grup (aşa zisul cuadrilla) are doi picadori şi trei banderilleri. Înainte de începerea luptei, taurii sunt ţinuţi în ţarc. Corrida durează de obicei două până la două ore şi jumătate şi are un regulament strict. Înainte de eliberarea în arenă, taurul este slăbit intenţionat, pentru a scădea riscul pentru om – coarnele ascuţite sunt pilite, în ochi i se pune vaselină pentru a-i scădea orientarea, uneori i se pun în mâncare şi sedative. În boxă, taurul este închis timp de câteva ore bune, fără a avea posibilitatea de a se mişca, iar înainte de a intra în arenă este bătut şi iritat.
Lupta cu fiecare taur are trei acte cărora în spaniolă li se spune los tres tercios de la lidia sau trei sferturi de luptă. Torero, primul om, care se confruntă cu taurul, are ca obiectiv să irite şi să enerveze animalul deja ameţit. Trebuie să îşi dea seama de părţile lui slabe şi de cele puternice, şi mai ales să descopere cu ce corn atacă. Urmează matadorul, care face o demonstraţie de câteva figuri cu pelerina şi începe să irite taurul deja enervat. După această introducere matadorul pleacă, iar pe scenă îşi face apariţia Picadorul, care la atacurile taurului serveşte ca un fel de "amortizor". Picadorul atacă taurul, şi treptat îi înfige în spate cinci suliţe ascuţite. Este momentul de maximă tensiune în public. Durerea şi pierderea de sânge îi scade taurului abilitatea de mişcare, îi îngreunează concentrarea şi orientarea.În aşa zisa fază a doua, picadorul este înlocuit de aşa numiţii banderilleros, înarmaţi cu banderille ascuţite, cu ajutorul cărora ţintesc rănile taurului, în tomp ce acesta, cu ultimele puteri, reacţionează confuz la orice mişcare din tribună şi începe să se lovească de marginile arenei.
Al treilea act începe, în cazul în care taurul este slăbit datorită pierderii de sânge şi a rănilor cauzate şi îşi pierde coordonarea mişcărilor. Vine "eroul" matador, pentru a-i aplica taurului ultima lovitură – ori îi înfige un pumnal între vertrebrele cervicale, ori cu sabia sau suliţa direct în inimă. Este cel mai periculos moment al luptei. Puţini matadori sunt atât de experimentaţi pentru a reuşi să doboare taurul dintr-o lovitură. Animalul pe moarte, care de cele mai multe ori nu se mai poate mişca, este apoi ucis în stil barbar la strigătele publicului.
La final, preşedintele decide dacă toreadorul va primi ca premiu o ureche, două urechi sau chiar şi coada taurului învins. Cea mai mare onoare pentru toreador este momentul în care acesta este scos din arenă de către mulţime pe umeri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu